A touch of steak, music and subway

A.

Ma uit pe fereastra si vad ca e senin afara si soare. Trebuie ca e al naibii de frig pentru tocmai a scazut drastic temperatura. Dar e cer albastru. E liniste, dar in minte imi canta Queen, pentru ca asta am ascultat toata dimineata.

E pranz, ora 14 plus, o ora obisnuita de masa, mai ales in timpul scolii. E drept, azi e duminica. Ai mei sunt plecati, asa ca mi-am facut singur o friptura la gratar si am incalzit niste cartofi fierti de mama mai demult.

Mananc acum. Incepand de deasupra liniei blocurilor si mergand in jos spre orizont sunt nori mari, albi, pufosi. Se misca, dar nu foarte repede. Se relfecta in cladirea de sticla de pe Calea Victoriei. Ma gandesc ca norii acestia s-ar putea sa aduca ploaie. Sau doar sa vina mai aproape si sa acopere cerul senin.

Am facut multe lucruri in dimineata asta de duminica. Am organizat tot felul de chestii prin calculator. Si a fost obositor, dar acum stiu ca nu va mai trebui sa am grija lor pentru mult timp de acum incolo, pentru unele doar saptamani, dar pentru unele chiar luni sau un an doi. Si nu pot zice ca nu mai am nimic de facut, nimic pending, dar nu sunt inca sub presiunea nici unei sarcini. Pot foarte bine dupa masa sa nu fac nimic, sa ma odihnesc.

Mananc incet. Nu e nici o graba. Cate o bucata de friptura, niste cartofi. Mai musc dintr-un castravete murat de anul trecut. Mai beau dintr-un pahar de must, de anul asta. Ma gandesc ca dupa masa as putea sa citesc revista cu programul de televizor, pentru ca pe cea de saptamana aceasta n-am citit-o inca. Nu mi-e caracteristic sa fac asta, dar e o activitate care nu ma solicita intelectual, si ajuta la siesta.

Cerul acesta albastru si clar si rece imi da liniste. O pasare trece lenesa dintr-o parte in alta a dreptunghiului de lume exterioara pe care il vad prin fereastra inchisa bine, ca sa nu-mi fie frig. Poate ca nu e lenesa, poate e vant afara si zboara impotriva vantului. N-as putea spune. Mai trece si cate un porumbel alb din grupul care sta (si este crescut acolo, pentru ca sunt porumbei de rasa) pe acoperisul blocului de vizavi, acoperis pe care nu-l vad acum, pentru ca blocul de vizavi este mult mai mic decat al meu.

Ma gandesc ce-o sa fac dupa-masa. Poate mai lucrez ceva, poate ies, daca nu ploua.Oricum e foarte frig, asa ca nu stiu. Trebuie sa vine si ai mei. O sa ma mai gandesc.

Dar acum totul e asa linistit si calm. In calorifere se aude un clipocit de apa de la incercarile sistemului de incalzire. Sun obosit si totusi multumit ca am facut azi atatea lucruri din toate cate sunt de facut. Sunt fericit pentru ziua de ieri, cand m-am intalnit cu cineva care mi-e drag si cand am reusit sa creez ceva cu adevarat frumos. Si e pace...



B.

E vineri. E foarte de dimineata, in jur de ora 8.30 - 9.00. Poate n-as fi atat de somnoros, dar vremea de afara e foarte favorabila somnului.

Metroul alearga, in urechi imi rasuna unul din albumele vechi de la Ayreon, care imi plac atat de mult. Tin ochii inchisi, pentru ca mi-e somn. Nu ma tin de bare, pentru ca sunt murdare si sunt in stare sa-mi tin si singur echilibrul. Sunt oameni in jur care stiu ca din cand in cand se uita la mine, dar nu-mi pasa.

Sunt obosit dupa ziua precedenta cand am lucrat destul de mult la tot felul de prostii, dar totul e ok si nu ma apasa nimic. Va fi o zi lejera azi. Am si laptopul ca sa transfer de la colegi poze cu tipe si ca sa mai lucrez o idee la site.

Metroul alearga. In curand ajung la Eroilor. N-am mers decat o statie, dar a parut foarte lunga. Inca tin ochii inchisi, astept pana cand trenul se va opri ca sa catadicsesc sa ii deschid. Pana atunci, totul curge, repede si calm...



C.

Sunt momente care sunt altfel decat celelalte. Momente cand chiar daca mai sunt lucruri de facut, presiunea nu exista pentru ca inca e foarte devreme pentru orice. Momente cand exista responsabilitate, dar totul merge bine si nu e nici o grija. Momente de pace si liniste, chiar in mijlocul lumii care foieste. Momente cand nici macar nu suntem fericiti, dar nu suntem nici tristi. Momente a caror existenta nici n-ar conta, dar ele exista totusi si sunt frumoase prin inutilitatea si linistea lor.

Sunt unii care prinsi in valtoarea zilelor identice nu vad, nu simt si nu-si amintesc momentele acestea. Si nu stiu ce pierd. Sau poate, unii, nici nu le au.

Sau poate doar nu asculta muzica potrivita.