Timeplan

[as fi vrut sa am pogl mai demult, acum vreo 2 ani, cand timpul era lung, totul era light si eu eram singurul care avea timp liber, care intotdeauna avea timp. Acum lucrurile s-au schimbat. S-au mai... deteriorat. Sper ca temporar. Oricum, as fi vrut sa scriu acst post intr-o perioada de time panagement mai bun.]


Ultima perioada nu a fost usoara. Am investit mult din energia mea intr-un anumit proiect, la care tin mult si care sper ca a iesit bine, dar review-ul is yet to come.

Asta nu conteaza. Ceea ce vroiam sa spun este ca am simtit chiar eu starea in care o parte importanta din energia mea s-a canalizat intr-o anumita directie fara a se mai intoarce la mine. Unii care mi-au citit postul precedent (Egocentric) ar spune ca tocmai mi-am incalcat principiul prezentat atunci. Dar nu, Nu este asa. Static l-am incalcat. Dar dinamic nu. Pentru ca echilibrul dinamic este o componenta folosita (sau care ar trebui sa fie folosita) la fiecare milisecunda din viata noastra. Totul in univers se bazeaza pe dinamicitatea echilibrului.

Am consumat multa energie. Pericolul potential al unei energii intens consumate asupra sanatatii, atat fizice cat si psihice, a aparut si imi mai da tarcoale si acum. CR esueaza mai mult, sau face mai multe surprize. (CR nu este documentat inca. va fi.) Ideea este ca am simtit pe pielea mea disparitia energiei. Disparitie care duce la framantari, pentru linistea, desi poate nu aparent, se bazeaza pe energie. Pentru ca lipsa de energie genereaza frica, teama, framantari si mii de ganduri doar aparent si local justificate si mereu inutile. Dar pe care nu le putem opri.

In consecinta.
Am hotarat (ceea ce intentionam mai demult de fapt) sa imi iau o perioada libera. E drept, este perfect discutabil ce inseamna o perioada libera in contextul anului in care ma aflu la facultatea unde ma aflu. Dar in acelasi timp, daca avem aceasta putere (si toti o avem doar ca uneori mai uitam de ea, e drept unii pentru totdeauna) cantitatea de libertate de care beneficiem (intr-un sistem destul de modern ca acesta de care avem parte in prezent) este ceva ce putem decide singuri. Asa ca voi deveni mai liber. Pentru ca vreau asta. Ma voi ocupa din cand in cand de proiectele mele personale (site) dar fara sa ma extenuez. Si voi reliza ce trebuie sa realizez pentru scoala, dar fara ca asta sa ma afecteze prea tare si fara sa imi ocupe prea mult timp. Noroc ca exista deadline-uri care se pot incalca.

Pentru ca inpotriva a ceea ce poate crede majoritatea oamenilor singura cale pentru a obtine rezultate mai bune este relaxarea. E drept, poate local, poate imediat, poate duce la rezultate mai proaste. Dar a lucra intr-un sistem (local) care nu suporta deadline-uri incalcabile si penalizari este un lucru nedemn si care neaga conditia fluctuanta a omului obisnuit (si din cele mai multe puncte de vedere normal).

Iar timpul... Ceea ce nu prea se stie este ca timpul este flexibil. Si, in functie de posibilitatile noastre, timpul poate fi foarte lung. Este o idee greu de descris si de fapt depinde de perceptia noastra asupra timpului. Perceptie care duce la o stare diferita. Cand timpul pare lung, suntem mai relaxati. Iar cand suntem mai relaxati lucram mai bine. Si mai repede. Si timpul care ramane e mai mult. Si timpul pare, in general, mai lung. Este un cerc vicios. Si ca orice cerc vicios care contine si starea proprie, controlul lui se poate face doar prin controlul sinelui (si CR - repet, nedocumentat inca). Cum se face asta e greu de spus. Si nici mie nu imi reuseste intotdeauna. Si voi discuta despre asta alta data.

Lighten up now.