Systemic

In post-ul Egocentric m-am exprimat intr-un fel care ar putea fi considerat revolta impotriva sistemului.

Nu asta este ceea ce am vrut sa se inteleaga. Sunt unul dintre putinii (cred) (din pacate) care sustine sistemul. Am credinta (nota: recunosc, nu sunt inca in campul muncii, inca studiez si sunt deci partial izolat de exteriorul care vrea sa ma exploateze) ca sistemul este util. Tuturor si fiecaruia dintre noi.


1. Ierarhia. Unii zic (si au zis multi de-a lungul istoriei) ca oamenii trebuie sa fie egali. Nu numai in fata legii, dar si financiar si social. Dar nu numai ca ei ignora faptul ca ierarhia este un lucru natural, care exista nu numai la oameni dar in orice structura vie (si chiar si orice structura de orice fel) si care se formeaza in mod natural, inerent si implacabil, dar ei omit chiar sa se gandeasca cum ar arata intr-adevar un sistem cu caracteristicile pe care ei le propun.

Sistemul este un lucru care apare inerent. In afara de cazul cand omul traieste singur sau in doi pe o insula pustie si se hraneste culegand si vanand (caz in care sistemul se prezinta mai putin activ si mai voalat sub infatisarea naturii inconjuratoare), dar acest om va muri pentru ca omul este un animal social si care nu poate trai fara societate; iar specia se va termina (pentru ca pentru inexistenta sistemului consideram ca toti traiesc asa) intr-o singura generatie, pentru ca nu exista urmasi (mai mult de doi, pentru ca altfel se genereaza o societate.). Genial.

2. Utilizarea omului de catre sistem. Asa cum omul are nevoie de societate, care in mod inerent se organizeaza intr-un sistem (asta daca nu ne luam dupa parerea cine stie caror fantezisti), sistemul are nevoie, pentru a functiona si exista, de oameni. Mai mult, se poate arata ca sistemul are nevoie ca oamenii sa lucreze pentru el, sa il serveasca. Sistemul este la randul lui ca o fiinta, ca un animal gigantic care are nevoie de fiecare dintre noi pentru a supravietui. Iar daca nu supravietuieste, si noi ne vom duce odata cu el.

3. Utilizare sistemului de catre om. Si de ce uram noi sistemul? De ce il injuram si spunem ca este rau si ne exploateaza?

Si este pentru ca ne-am obisnuit ca atunci cand deschidem robinetul, sa curga apa, si atunci cand deschidem butonul de gaz, sa iasa gazul, si cand apasam comutatorul, sa se aprinda lumina. Si consideram ca e nedrept cand deschidem calculatorul si nu avem net.

Si credem ca toate acestea ni se cuvin. Dar uitam sa observam ca este sistemul cel care ne da de mancare. Sigur, veti spune ca ii dati bani si ca mancarea primita e oricum prea putina pentru cat dam, dar cati dintr noi au muls vreodata o vaca, cati dintre noi au facut o paine cu mana lor? Am putea spune ca datoram totul sistemului. Si datorita sistemului putem noi, in loc sa culegem fructe din copaci si sa vanam animale cu pietre, sa ne ocupam de slujbele noastre obscure si sa ne uitam la televizor.

Iar a spune ca sistemul ne exploateaza este mai mult sau mai putin o prostie. Ceea ce primim pentru munca noastra si ceea ce dam pentru produsele pe care le achizitionam reprezinta cu o exactitate aproape infinita valoarea pe care toate acestea, munca, produse, [oameni,] le reprezinta. Altfel intregul sistem s-ar duce naibii in termenul a cateva zile. Ceea ce, uneori, se mai intampla.

Si de ce vedem sistemul ca ceva gen o masinarie uriasa care scoate energia din noi (vezi Matrix). Nu, sistemul nu sunt niste masinarii exterioare noua. Pentru ca noi daca lucram la fabrica de paine, exista cateva mii de oameni care mananca din painea aia. Iar cand cineva munceste la o bucata de software sunt eu, om (sau cel putin asta e parerea generala) care il folosesc (in afara ipotezei ca software-ul are constiinta proprie si isi e util doar siesi, ca in Matrix).

Sistemul... sistemul nu este un mod de a fi exploatati de catre ceva mare si rau, ci este un mod prin care oamenii pot colabora unii cu altii, prin care oamenii se pot folosi unii de munca altora si reciproc, prin care oamenii pot beneficia de experienta celorlalti, experienta pe care ceilalti au ocazia sa o acumuleze pentru ca altii se ocupa, prin experienta lor, de a le procura cele necesare vietii. Si nu sunt anumiti oameni care se bucura de experienta si munca celorlalti fara a da nimic inapoi, ci toti au rolul lor. Si de ce unii invart milioanele de RON cand altii spala closete? Pentru ca trebuie sa existe o ierarhie. Si aici ne intoarcem la inceput.

Sistemul. Sistemul sunt ceilalti plus noi. Iar noi suntem sistemul pentru ceilalti. Sa nu uitam asta.

Timeplan

[as fi vrut sa am pogl mai demult, acum vreo 2 ani, cand timpul era lung, totul era light si eu eram singurul care avea timp liber, care intotdeauna avea timp. Acum lucrurile s-au schimbat. S-au mai... deteriorat. Sper ca temporar. Oricum, as fi vrut sa scriu acst post intr-o perioada de time panagement mai bun.]


Ultima perioada nu a fost usoara. Am investit mult din energia mea intr-un anumit proiect, la care tin mult si care sper ca a iesit bine, dar review-ul is yet to come.

Asta nu conteaza. Ceea ce vroiam sa spun este ca am simtit chiar eu starea in care o parte importanta din energia mea s-a canalizat intr-o anumita directie fara a se mai intoarce la mine. Unii care mi-au citit postul precedent (Egocentric) ar spune ca tocmai mi-am incalcat principiul prezentat atunci. Dar nu, Nu este asa. Static l-am incalcat. Dar dinamic nu. Pentru ca echilibrul dinamic este o componenta folosita (sau care ar trebui sa fie folosita) la fiecare milisecunda din viata noastra. Totul in univers se bazeaza pe dinamicitatea echilibrului.

Am consumat multa energie. Pericolul potential al unei energii intens consumate asupra sanatatii, atat fizice cat si psihice, a aparut si imi mai da tarcoale si acum. CR esueaza mai mult, sau face mai multe surprize. (CR nu este documentat inca. va fi.) Ideea este ca am simtit pe pielea mea disparitia energiei. Disparitie care duce la framantari, pentru linistea, desi poate nu aparent, se bazeaza pe energie. Pentru ca lipsa de energie genereaza frica, teama, framantari si mii de ganduri doar aparent si local justificate si mereu inutile. Dar pe care nu le putem opri.

In consecinta.
Am hotarat (ceea ce intentionam mai demult de fapt) sa imi iau o perioada libera. E drept, este perfect discutabil ce inseamna o perioada libera in contextul anului in care ma aflu la facultatea unde ma aflu. Dar in acelasi timp, daca avem aceasta putere (si toti o avem doar ca uneori mai uitam de ea, e drept unii pentru totdeauna) cantitatea de libertate de care beneficiem (intr-un sistem destul de modern ca acesta de care avem parte in prezent) este ceva ce putem decide singuri. Asa ca voi deveni mai liber. Pentru ca vreau asta. Ma voi ocupa din cand in cand de proiectele mele personale (site) dar fara sa ma extenuez. Si voi reliza ce trebuie sa realizez pentru scoala, dar fara ca asta sa ma afecteze prea tare si fara sa imi ocupe prea mult timp. Noroc ca exista deadline-uri care se pot incalca.

Pentru ca inpotriva a ceea ce poate crede majoritatea oamenilor singura cale pentru a obtine rezultate mai bune este relaxarea. E drept, poate local, poate imediat, poate duce la rezultate mai proaste. Dar a lucra intr-un sistem (local) care nu suporta deadline-uri incalcabile si penalizari este un lucru nedemn si care neaga conditia fluctuanta a omului obisnuit (si din cele mai multe puncte de vedere normal).

Iar timpul... Ceea ce nu prea se stie este ca timpul este flexibil. Si, in functie de posibilitatile noastre, timpul poate fi foarte lung. Este o idee greu de descris si de fapt depinde de perceptia noastra asupra timpului. Perceptie care duce la o stare diferita. Cand timpul pare lung, suntem mai relaxati. Iar cand suntem mai relaxati lucram mai bine. Si mai repede. Si timpul care ramane e mai mult. Si timpul pare, in general, mai lung. Este un cerc vicios. Si ca orice cerc vicios care contine si starea proprie, controlul lui se poate face doar prin controlul sinelui (si CR - repet, nedocumentat inca). Cum se face asta e greu de spus. Si nici mie nu imi reuseste intotdeauna. Si voi discuta despre asta alta data.

Lighten up now.