Devicing

Sau device-ing.
(dispozitiv-are)


In ultimul timp au fost achizitionate destul de multe dispozitive. Inca din primavara, incepand cu un nou dispozitiv de calcul pentru acasa, chiar la sfarsitul iernii, apoi un dispozitiv de redare cumparat la un pret semnificativ mai mare decat media, pentru marca in speranta unei calitati mai mari, mai tarziu, la sfarsitul verii, un nou dispozitiv de comunicatie cu capabilitati de organizare si planificare, capabilitati carora le simteam din ce in ce mai mult lipsa la vechiul. Mai mult timp de la inceperea scolii pana de curand cand temele au inceput sa imi ocupe un procent prea mare din capacitatea de procesare, m-am gandit mult la achizitionarea unui dispozitiv de calcul mobil, fie 3 kg si ecran mare la un pret mai mare, fie pentru vreo 60%, un dispozitiv smecher si usor dar cu ecran mic si putin puternic. Cate intrebari... dar acum cu temele toate aceste intrebari au disparut, sau mai bine zis au fost suprascrise.

Dar nu despre asta vroiam sa fie vorba.

Este vorba: acum folosesc atatea dispozitive si au existat ganduri pentru altele, chiar si mai scumpe. Nu-mi pun intrebarea daca este nevoie de toate acestea (aici poate fi plasata si alta discutie: de ce device-uri diferite, cand acum se folosesc dispozitive care reunesc multe functii, dar sa zicem ca la acest moment al istoriei mi s-a parut semnificativ mai eficient economic), dar imi pun problema influentei existentei dispozitivelor asupra, nu am gasit un cuvant mai bun, spiritului. Asupra luciditatii mele. Asupra claritatii mintii si gandirii mele.

Pentru ca se stie (desi cei mai multi nu isi dau seama) ca aceste dispozitive (si nu vreau sa intru in metafizic, sau sa par snob, sau sa para ca scoala in sfarsit got to me) asa cum isi trag energie electrica din reteaua electrica sau din acumulatori, la fel ele folosesc, au un drain de energie spirituala, acea energie pe care cand avem chef sa facem tema si totul merge bine o avem, iar cand nu ne pasa ca vom avea o intarziere de 15 zile desi nu suntem chiar de acord cu ceea ce facem noi insine, nu o mai avem.

Si cu cat avem mai multe dipozitive (e vorba de dispozitivele computer-like aici, nu un ceas analogic de exemplu, ci tot ce este asa zis inteligent, colorat si cu meniuri) cu atat ne simtim mai pierduti, mai ametiti, mai fara un scop si cu o nevoie mai mare de a adopta mai multe dispozitive, nevoie aparuta dintr-un instinct de a ne nulifica si mai mult, de a baga mai adanc capul in nisipul car ne face rau, dar cu cat ne bagam mai mult cu atat uitam mai usor de lucrul in care ne-am bagat.

Si astfel: cum facem sa utilizam aceste dispozitive, pentru ca totusi avem nevoie de utilitatea pe care o ofera, dar sa nu ne prindem in mrejele lor, sa nu ne pierdem din cauza lor, sa ne pastram personalitatea; si cand mergem in metrou si mai sunt inca 10 persoane cu castile in urechi si jucandu-se la mobil, noi sa stim inca cine suntem si cand iesim afara in soare sa ii simtim caldura si sa nu ramanem prinsi (sclavi) in memoria flash a dispozitivelor.