Egocentric

[prietenii stiu de ce]

Egocentrism nu inseamna egoism. Si nici invers. Am fost insa acuzat de ambele. Pentru a observa diferentele subtile pe care le releva si explicatiile din dictionar, putem vizita http://dexonline.ro/search.php?cuv=egoism si http://dexonline.ro/search.php?cuv=egocentrism


[acesta poate fi considerat un draft. este destul de neglijent si nu foarte coerent scris. sper ca veti intelege, totusi, care e ideea.]


Recunosc, sunt (sau imi dau silinta sa fiu) egocentrist. Din pacate, lumea a uitat in ultimul timp sa fie egocentrista. Da stiu, probabil veti zice ca toti sunt egocentristi. Dar este, din pacate, atat de gresit. Sa nu uitam, egocentristul se gandeste la interesele, si la sentimentele lui, si la nimic altceva.

In lumea moderna oamenii sunt egoisti. De fapt, nici macar. Pentru ca ei nesocotesc interesele altora. Dar nesocotesc aproape la fel de bine si interesele lor. In lumea moderna adevarul este ca (si sistemul il ajuta pe om sa, pentru ca sistemul este singurul element cu adevarat egoist, de fapt) omul uita de sine. Stiu ca este un cliseu vechi ceea ce am produs aici, dar o problema cat se poate de reala: oamenii justifica orice greseala si indispozitie prin faptul ca au avut o zi proasta la serviciu, nu au timp pentru ca au de lucru in weekend sa termina proiectul pentru la serviciu, iar cand se imbolnavesc pentru ca organismul nu mai rezista dar orice semnal de alarma este desconsiderat, continua sa bage in ei mai multe vitamine si energizante pentru ca i-ar da afara daca si-ar lua vacanta o saptamana doar ca sa se relaxeze.

In prezent pentru majoritatea oamenilor nu mai exista interesele personale. Exista doar proiecte la servici. Sau exista doar temele de la scoala. (Sau ambele). Si orice bucatica de timp liber si-o ocupa cu ceva care nu-i elibereaza intr-adevar. Iar faptul ca avem un partener de viata poate sa nu insemne nimic atunci cand singurul rost pentru care vrem sa il avem este de dragul da a avea un partener, orice partener.

Si omul nu-si mai tine energia in el insusi, pentru el insusi. Ci o vinde (chiar daca pe gratis) sistemului. Omul isi exporta energia lucrurilor din jurul lui, nu numai dispozitivelor, dar unor activitati care nu-i dau inapoi nimic din aceasta energie, unor concepte ale caror idei nu le impartaseste cu adevarat.

Si nu mai au timpul, si nu mai vad rostul, si nu mai isi amintesc ca trebuie sa se regaseasca.

Egocentristul adevarat isi vede interesele sale. Care pot sa fie sa castige bani, dar fara sa uite de interesul sau de a fi sanatos. Si care pot sa fie sa munceasca, dar fara sa uite de interesul sau de a fi liber. Egocentristul adevarat se gandeste la interesele care chiar sunt ale lui, si nu uita ca el trebuie sa castige bani si sa traiasca bine, nu sa termine un proiect la care a fost pus sa munceasca pentru simplul motiv de a fi exploatat.

Mai ales, egocentristul adevarat nu da nimanui energia sa. Si nu vinde nimanui sentimentele sale. El isi foloseste energia numai pentru el insusi, si astfel energia se intoarce la el. Si atunci cand da altcuiva din energia sa, nu uita sa o ceara inapoi (bineinteles, poate sub alta forma), sau chiar sa o ia inapoi daca situatia o cere.
Pentru ca avem nevoie de energia noastra in noi, pentru a exista. Si organismul are nevoie de aceasta energie pentru a functiona (cum trebuie). Altfel el moare, si noi nu mai suntem acolo pentru el.

Egocentristul adevarat se gandeste cand primeste o sarcina: ar fi intr-adevar mai liber daca ar accepta-o pentru beneficiile pe care le ofera? Ar fi intr-adevar in favoarea intereselor lui adevarate (notiune greu de definit, vom mai reveni in viitor) sa o accepte. Si egocentristul se gandeste nu la banii pe care ii primeste, pentru ca ei nu sunt parte din el, si nu la lucrurile pe care le-ar putea aduce, ci se gandeste la el insusi, si nu uita sa faca asta cand face o alegere. Mai ales, egocentristul are puterea sa aleaga intotdeauna pentru el si sa refuze ceea ce nu il serveste, pentru ca interesele sale sun mai presus de orice. Nu?

Si da, indraznesc sa spun ca e bine sa fii egocentrist si incerc din rasputeri sa fiu unul adevarat. Pentru ca siu eu in ultima vreme m-am pierdut, si acum incerc sa ma regasec. Si eu am inceput sa-mi investesc energia in ceva care nu era neaparat in folosul meu, si regret asta pentru ca organismul meu a pierdut din energia pe care obisnuiam sa i-o ofer inainte.

E bine sa fii egocentrist pentru ca este singurul mod in care poti supravietui. Nu numai fizic. Dar si spiritual.

Iar cine imi spune ca spiritul nu mai are un loc in aceasta lume, inseamna ca a murit deja. Asa cum multi au facut-o.

Select

[poate va parea din acest post ca sunt prea radical. nu trebuie sa fiu inteles gresit]

Recunosc. Sunt exclusivist. Poate unii pot considera asta condamnabil si unii chiar ma condamna. Dar parerea lor s-ar putea sa nu mai intereseza. Am dreptul sa-mi selectez oamenii. Pe toti.

Pentru ca oamenii nu sunt toti la fel. Sunt oameni care trebuie sa existe pentru mine, altii care nu (sa nu se inteleaga gresit, pentru ceilalti le dau tot dreptul sa exista, ca doar nu sunt rasist). Sunt oameni e bine sa vorbesti, sunt oameni cu care nu. Sunt oameni cu care e bine sa te incurci, si oameni cu care n-ar fi bine sa interactionezi. Sunt oameni cu care e bine sa fii prieten, dar exista si oameni cu care e indicat sa nu ai relatii asa apropiate.

Pentru ca oamenii sunt diferiti. Pe de o parte sunt oameni cu care te intelegi si oameni cu care nu te intelegi prea bine, cu care nu te simti bine. In mod natural cu acestia vei incerca sa nu interactionezi. Dar exista si oameni cu care te simti bine si totusi... uneori fac chestii. Uneori te lovesc (chiar neintentionat), uneori fac tampenii. Sau, uneori, pur si simplu realizezi ca nu constientizeaza increderea pe care le-o oferi si ti-o tradeza in principal pentru ca nu se feresc sa faca asta, nestiind cat de rau este sa faca asta in viziunea ta.

Pentru ca in fond este vorba de incredere. Este vorba de oameni in care ai incredere si oameni in care nu ai. Si cand ai senzatia (sau este evident ca asa este) ca cineva ti-a inselat asteptarile, nu este pentru ca el e rau sau a vrut sa-ti faca rau (nu intotdeauna, uneori este din cauza asta), ci pentru ca asteptarile tale nu au fost acordate cu realitatea, este pentru ca ai crezut in el ca va actiona altfel (i.e. mai bine) este pentru ca i-ai acordat o cantitate necorespunzatoare, i.e. prea mare, de incredere.

Bineinteles, nu pretind ca increderea poate fi masurata, cuantificata, dar este incontestabil ca unor persoane le acordam mai multa incredere decat altora. Cand gradul de incredere asociat este foarte apropiat, nu putem sti cui acordam mai multa incredere, pentru ca depinde mult de caz, de situatie. De cheful si dispozitia fiecaruia. Dar se poate face o alta aranjare, care de cele mai multe ori e suficient de secure, un alt mod de lucru: gruparea. Grupuri de oameni. Cei mai importanti, unii mai putin importanti (dar inca foarte), unii doar relevanti, si ceilalti.

Stiu, sunt exclusivist. Sunt incorect. Nu sunt impartial si pentru mine unii oameni sunt mai egali decat altii. Stiu, stiu.

Si totusi, cand vine un om pe care il cunosti bine de cinci ani si he has naver failed you, ii acorzi mai mult decat oricui care vine cu un plan logic si rational corect. Pentru increderea in oameni se castiga, se pierde si de aceea avem dreptul, totusi, sa o cuantificam, intr-o anumita masura. Si avem dreptul sa selectam oamenii dupa ea. Si sa ii ignoram pe ceilalti. Si dupa alte criterii, dar care nu vor fi discutate acum.

[Nu ma condamnati totusi. Nu aveti chiar de ce.]

Devicing

Sau device-ing.
(dispozitiv-are)


In ultimul timp au fost achizitionate destul de multe dispozitive. Inca din primavara, incepand cu un nou dispozitiv de calcul pentru acasa, chiar la sfarsitul iernii, apoi un dispozitiv de redare cumparat la un pret semnificativ mai mare decat media, pentru marca in speranta unei calitati mai mari, mai tarziu, la sfarsitul verii, un nou dispozitiv de comunicatie cu capabilitati de organizare si planificare, capabilitati carora le simteam din ce in ce mai mult lipsa la vechiul. Mai mult timp de la inceperea scolii pana de curand cand temele au inceput sa imi ocupe un procent prea mare din capacitatea de procesare, m-am gandit mult la achizitionarea unui dispozitiv de calcul mobil, fie 3 kg si ecran mare la un pret mai mare, fie pentru vreo 60%, un dispozitiv smecher si usor dar cu ecran mic si putin puternic. Cate intrebari... dar acum cu temele toate aceste intrebari au disparut, sau mai bine zis au fost suprascrise.

Dar nu despre asta vroiam sa fie vorba.

Este vorba: acum folosesc atatea dispozitive si au existat ganduri pentru altele, chiar si mai scumpe. Nu-mi pun intrebarea daca este nevoie de toate acestea (aici poate fi plasata si alta discutie: de ce device-uri diferite, cand acum se folosesc dispozitive care reunesc multe functii, dar sa zicem ca la acest moment al istoriei mi s-a parut semnificativ mai eficient economic), dar imi pun problema influentei existentei dispozitivelor asupra, nu am gasit un cuvant mai bun, spiritului. Asupra luciditatii mele. Asupra claritatii mintii si gandirii mele.

Pentru ca se stie (desi cei mai multi nu isi dau seama) ca aceste dispozitive (si nu vreau sa intru in metafizic, sau sa par snob, sau sa para ca scoala in sfarsit got to me) asa cum isi trag energie electrica din reteaua electrica sau din acumulatori, la fel ele folosesc, au un drain de energie spirituala, acea energie pe care cand avem chef sa facem tema si totul merge bine o avem, iar cand nu ne pasa ca vom avea o intarziere de 15 zile desi nu suntem chiar de acord cu ceea ce facem noi insine, nu o mai avem.

Si cu cat avem mai multe dipozitive (e vorba de dispozitivele computer-like aici, nu un ceas analogic de exemplu, ci tot ce este asa zis inteligent, colorat si cu meniuri) cu atat ne simtim mai pierduti, mai ametiti, mai fara un scop si cu o nevoie mai mare de a adopta mai multe dispozitive, nevoie aparuta dintr-un instinct de a ne nulifica si mai mult, de a baga mai adanc capul in nisipul car ne face rau, dar cu cat ne bagam mai mult cu atat uitam mai usor de lucrul in care ne-am bagat.

Si astfel: cum facem sa utilizam aceste dispozitive, pentru ca totusi avem nevoie de utilitatea pe care o ofera, dar sa nu ne prindem in mrejele lor, sa nu ne pierdem din cauza lor, sa ne pastram personalitatea; si cand mergem in metrou si mai sunt inca 10 persoane cu castile in urechi si jucandu-se la mobil, noi sa stim inca cine suntem si cand iesim afara in soare sa ii simtim caldura si sa nu ramanem prinsi (sclavi) in memoria flash a dispozitivelor.