My first of may - thoughts

Ma uitam la televizor. La VH1. La un moment dat, reclame. Am schimbat pe alt post, apoi pe altul, si pe altul. Am dat din nou pe VH1 si uitandu-ma am avut senzatia ca trebuie sa ma intorc la postul pe care il urmaream inainte, fara sa-mi dau seama ca eram chiar acolo.

Uitam lucrurile pe care le urmarim. Uitam scopurile pe care ni le alegem si ajungem sa facem lucruri care duc in alta parte, si ne pierdem in ape tulburi fara sa ne dam seama sau ignorand faptul ca putem sa ne intoarcem, de cele mai multe ori usor, pe calea pe care o doream de fapt.

Uitam. Si uitam si pierdem capacitatea sa privim lucrurile global, uitam sa ne ridicam deasupra pentru un moment ca sa vedem daca ceea ce facem este intr-adevar ceea ce ne-am ales sa facem, atunci, de mult. Uitam sa verificam daca intr-adevar mai urmarim scopul pe care il aveam, uitam sa ne gandim la alternative care sunt la dispozitia noastra si ajungem sa credem cu stupiditate ca drumul ales este singurul care ne poate duce acolo. E adevarat, uneori este un singur drum. Dar de cele mai multe ori se poate si altfel, si nu trebuie sa ramanem rigizi intr-o parere, intr-o activitate sau intr-o comunitate daca acest lucru nu are sens. Sens in raport cu unde vrem sa ajungem de fapt, in raport cu viata pe care vrem sa o avem de fapt, in raport cu ceea ce vrem ca oamenii sa vada in noi.

Iar a spune ca ceea ce am gandit inainte era gresit, si ca am avut sperante prea mari, a spune ca asta e tot e se poate obtine nu este acelasi lucru cu a-ti reconsidera scopurile, dar fara sa le scazi din spirit. Faptul ca realizezi ca din cauza diverselor limitari nu poti sa urci un varf al muntelui, nu inseamna ca trebuie sa te asezi jos si sa cedezi, si nu inseamna ca trebuie a te intorci din drum. Poti sa iti alegi un alt varf mai mic, sau poti sa alegi sa faci un drum de costisa, atata timp cat este un drum care te duce undeva unde n-ai mai fost si de unde poti avea o priveliste frumoasa.

Pentru ca de cele mai multe ori scopul nostru nu este de fapt de a deveni managerul cutarei transnationale, ci este de a a avea o viata frumoasa, de a avea suficienti bani ca sa ne permitem o viata frumoasa. Nu incerc sa spun lucrul acela cu destinatia si calatoria, care este adevarat, dar este altceva. Este vorba de faptul ca nu trebuie sa ne inselam in interpretarea scopurilor stabilite cu mult timp in urma. Nu trebuie nici sa renuntam la ele, nici sa nu absolutizam o falsa valoarea a lor. Trebuie sa le alegem si sa le adaptam bine, si sa nu uitam de posibilitatile pe care le avem.

My first of may

Am dormit mai mult pentru ca m-am culcat tarziu. Am devenit constient de cateva ori in timpul diminetii si pe la 10 am zis ca e o ora buna sa ma trezesc. Am mancat usor si apoi am stat in pat, am citit, m-am gandit la divese.

Mi-am dat seama ca desi prognozele meteo pentru 1 mai erau foarte 'ploioase', afara era soare, senin cu norisori albi si pusfosi, si in general o vreme frumoasa. Am sunat un prieten si am decis sa iesim cu bicla. Am pus in rucsac ceva de mancare, boxele portabile si sculele pentru bicicleta.

Ne-am uitat pe harta ca sa vedem unde am putea merge - un loc care sa fie afara din bucuresti, nu foarte departe, spre care sa nu se iasa din oras printr-o zona foarte dubioasa. Am ales Mogosoaia.

Am mers 16 kilometri pana acolo, ne-am plimbat pe domeniul Brancovenilor, am stat pe iarba, am ascultat chillout, am mancat pastrama cu paine, si mere cu prezeli si 'prajitura casei'. M-am bucurat de verdele copacilor si de linistea, calmul, si bucuria locului, de faptul ca oamenii mai pot sa se simta bine intr-un mod frumos, civilizat, in pace cu natura, cu ceilalti si cu ei insisi.

Am plecat cand norii negri incepeau sa apara la orizont. Am mers lejer, pe asfaltul bun din sectorul 1. Cand am ajuns acasa incepuse sa ploua.



Ma bucur ca n-am avut nimic de facut foarte urgent.

Ma bucur ca am avut puterea sa uit de lucrurile care erau de facut.

Ma bucur ca am prieteni.

Ma bucur ca a fost vreme frumoasa.

Ma bucur ca am avut timp liber si am facut ce trebuie cu el.