RSR (RST) !
Resurrection.
O problema de liniste si calm. De regasire.
Sunt unii membri ai theTop care spun ca nu mi-am pierdut niciodata stilul. Altii spun ca atunci cand m-au cunoscut m-au vazut ca un tip foarte stilat; dar acum eu simt ca mi-am pierdut mult din stil. Oare care e adevarul? Presupun ca e nevoie de o perioada de introspectie.
*
**
In experienta ultimelor trei luni am invatat mult despre compromisuri. Am zis ca atat timp cat unele criterii sunt indeplinite, la altele pot sa renunt. Dar nu, nu pot. Cel putin nu la acele criterii. Am zis odata ca in loc de perfectiune pe o anumita linie, putem alege perfectiunea in compromis. Dar nu, nu am putut. Perfectiunea in compromis este ceva nefericit. Care duce la nefericire. Care anuleaza tot ceea cee bun din cauza a ceea ce e rau.
Dar stim ca perfectiunea nu exista. Ce facem atunci?
Un membru al theTop spune ca ceea ce trebuie sa facem se cheama negociere; evolutie. Dar aceste lucruri care reprezinta _problema_ nu pot fi negociate, fiind fundamentale, structural caracteristice celuilalt. Negocierea nu este posibila. Evolutia nu poate fi pozitiva. Si atunci sistemele de protectie spun ca orice continuare a compromisului inseamna, timp-economic si computational-economic, pierdere.
Dar o alta problema ramane: daca orice am face vom ajunge tot la un compromis considerat nefericit? Mai mult, "considerat nefericit" este tot o evaluare facuta interior si majoritar rational, deci, most likely, subject to change. Dar totusi rezultatul evaluarii nu a putut fi schimbat timp de trei luni, desi s-au dat lupte interioare considerabile. Astfel trebuie sa stim care sunt criteriile acelea esentiale.
Stiu, exista deja o lista de criterii. Este scrisa pe suport de celuloza. Dar recunosc ca am facut, si pot face compromisuri legat de _anumite_ criterii. Care sunt deci acele criterii esentiale? (aceasta intrebare de selectie in interiorul altei selectii imi aminteste de nu neaparat eterna dar totusi frecventa dilema a selectarii membrilor subTop si relPpl).
Exista intotdeauna criteriul unu. Criteriul UNU. Care recunosc, l-am cam compromis in ultimele trei luni. Dar intotdeauna am stiut ca satisfacerea criteriului unu, desi esentiala (ah, nu puteam sa-mi amintesc asta acum trei luni?? Dar na, avem nevoie de activitate din cand in cand. Si recunosc, nu am crezut ca se va ajunge aici. A inceput standard. S-a desfasurat standard. Singura problema a fost ca a mers bine. Pana cand mi-am dat seama ca avem o problema de standarde pe care am ignorat-o. De altfel, toata lumea (theTop, ceilalti nu exista ca opinie) se asteptau la asta. La rezolvarea problemei de standarde, de criterii si de compatibilitate, in fond, pentru ca despre asta e vorba.), totusi aceasta nu aduce nimic. Pentru ca mai exista cel putin un criteriu esential.
Si asa ajungem la crearea criteriului doi. La un moment dat am crezut ca un posibil criteriu doi ar putea fi legat de anumite lucruri mici si inutile in interactia directa, de acele lucruri pe care unul le face in cursul interactiei directe si, uneori, primare, pentru a accesa si ranforsa prin asta (ca la neuroni) sentimentele celuilalt. Dar am ajuns la concluzia ca la acest criteriu se poate, in anumite cazuri, renunta. In plus, este inclus in noul criteriu doi.
Acest nou criteriu doi (daca va ramane asa, pentru ca everything is subject to change, chiar daca unii contesta asta) este legat de acea notiune amintita la inceput, acea notiune vaga, greau de definit si aproape imposibil de specificat complet, si totusi baza si caracteristica definitorie pentru orice persoana care exista.
Stil. Unii probabil il numesc caracter, dar mi se pare neclar, incomplet si suficient de depasit. Stilul este ceva caracteristic oricarei persoane (cineva imi zice in casca: stilul e omul insusi, dar nu mai stiu precis cine a zis asta). E drept, in terminologia si conversatiile superioare, exista stilul zero. Exista persoane care nu au stil; nestilate. Din nou greu de definit ce inseamna stil zero. Dar stil zero inseamna inferior. Si asta am gresit la ultima _alegere_ pe care am facut-o, acum trei luni.
Deci nu stil zero. Dar nu acesta este criteriul doi. Pentru ca nu poate fi. Pentru ca stilul, ca si criteriul UNU de altfel, aduce problemele eterne de compatibilitate. Si deci de caracterizare, cumva. De gasire a atributelor componente, de categorisire, de integrare a componentelor in intreg, armonie, etc.
Intrucat problema stilului a fost atacata (reatacata) in profunzime doar foarte recent, complexitatea si amploarea ei imi sunt inca necunoscute.
*
**
Si va fi multa munca. De introspectie. Poate, de auto modificare.
Si apoi, de identificare, selectare, si, iar si iar, _alegere_
